Imi place cu adevarat sa fiu pe cont propriu si ma intreb daca asta se va schimba vreodata. Exista un gand sacaitor in fundul mintii mele care imi tot aminteste ca as putea fi singura pentru tot restul vietii si, ca sa fiu perfect sincera, acest gand ma ingrozeste. Vreau sa spun ca mi-ar fi bine, dar nu cred ca as face-o.
- Pentru totdeauna pare mult timp. In prezent, am multe de care sa-mi tin ocupat, inclusiv munca, o viata sociala activa si hobby-urile de care imi plac. Cand incep sa privesc spre viitor, vietii de singura persoana pare ca ii lipseste ceva. Desi nu vreau neaparat ca stilul meu de viata actual sa se schimbe imediat, nici nu-mi place gandul ca fiecare zi pentru tot restul vietii mi-am petrecut singura.
- Intalnirile sunt epuizante. Intalniri online, intalniri nevazute, legaturi, ghosting, fara sa stiam daca intr-adevar o sa ma mai cheme sa ies din nou – chiar mi-as dori intr-o zi sa nu mai am de-a face cu nimic din prostiile astea. Sa cunosti pe cineva nou poate fi incitant, dar este, de asemenea, stanjenitor si absolut zdrobitor, cand data dupa data nu pare sa duca nicaieri. Astept cu nerabdare ziua in care nu ma mai simt obligat sa fiu pe Tinder.
- Sunt momente cand mi-as dori sa imi fie cineva alaturi. Da, imi place sa ma uit la televizor singura pe canapea la sfarsitul unei zile lungi de munca. Sunt foarte bine sa comand mancare la pachet intr-o sambata si sa ma relaxez cu o carte buna. Dar uneori ar fi frumos sa ai pe cineva cu care sa iesi sa mananci sau sa te uiti la un film de groaza. Imi place sa fac multe lucruri singura, dar inca mai sunt zile in care mi-ar placea putina companie.
- Pot fi setat in felul meu. Am o rutina buna si o multime de lucruri pe care imi place sa le fac singura, asa ca in fiecare zi, sa fiu singura este bine. Dar pe termen lung, ma intreb cat de usor va fi sa te adaptezi la obiceiurile altcuiva. A fi intr-o relatie implica o multime de compromisuri si nu cred ca este un lucru rau. Cu totii trebuie sa invatam sa fim flexibili, dar cand esti singur de prea mult timp, devine mult mai greu.
- Mi-ar placea sa am copii. Nu ca nu pot avea copii singura, dar nu este tocmai ideal. Este destul de greu sa cresti copii fara sa o faci ca mama singura, asa ca, daca este posibil, mi-ar placea sa fiu intr-o relatie cu tatal copiilor mei. Asta inseamna ca nu pot ramane singura pentru totdeauna si, asa cum stie fiecare femeie de peste 30 de ani, ticaitul acelui ceas biologic va deveni mai puternic pe masura ce trec anii.
- A fi singur este distractiv… cu exceptia cazului in care nu este. Sa intalnesti oameni noi si sa mergi la intalniri este distractiv. Este distractiv sa am libertatea de a face tot ce vreau. Sa-mi concentrez energia pe propriile interese si sa ma pun pe primul loc este foarte distractiv. Dar sa merg la nunti fara intalnire nu este preferatul meu. A fi mereu a cincea roata cu prietenii mei si cu iubitii lor e nasol. Ma intreb daca voi gasi vreodata pe cineva este cu adevarat deprimant. Deci da, in general imi place sa fiu singura, dar nu totul este soare si curcubeu.
- A fi indragostit este destul de uimitor. Sa ai pe cineva in viata ta care este ca cel mai bun prieten al tau (cu care faci si sex grozav) este ceva ce ne dorim cu totii, nu? Dragostea are potentialul de a ajunge sa doara foarte mult daca se termina, dar aproape toata lumea ti-ar spune ca riscul merita complet si total.
- Nu-mi place sentimentul de a fi „cel singur”. A fi singur este bine, doar cand sunt singurul singur, se simte putin ciudat si aproape anormal. Desigur, stiu ca nu e de ce sa-mi fie rusine, dar nu pot sa nu simt uneori ca tuturor celor care sunt cuplati le pare putin rau pentru mine. Stiu ca probabil ca si ei imi invidiaza libertatea uneori, dar nici nu ar schimba locurile cu mine daca au de ales.
- Nici macar nu ma astept la o iubire pe viata. Este usor sa cazi in capcana de a-ti cauta singurul si apoi de a fi capabil sa te stabilesti si sa nu-ti faci niciodata griji ca te intalnesti din nou, dar nu stiu cat de realist este. Poate voi ajunge sa ma mai indragostesc de cateva ori si e bine. Atata timp cat ajung sa experimentez o relatie fericita la un moment dat, nu am nevoie ca aceasta sa dureze pana in ziua in care mor.
- Mi-e teama ca voi alege pe cineva doar pentru a nu mai fi singura. Cu cat sunt mai mult singura, cu atat ma simt mai mult ca in cele din urma voi deveni disperata si ma voi dedica doar primului tip care vine. Nu vreau pe oricine — vreau pe cineva potrivit pentru mine. Cineva care imi va face viata mai buna. Voi ajunge singura pentru totdeauna daca voi continua sa astept tipul perfect (pentru mine)?
- Imi place mult sa-mi petrec timpul singura. Pentru a-mi mentine sanatatea, am nevoie de timp. Imi place sa fac lucrurile singura si, sincer, o relatie chiar impiedica asta. In acest moment, am atat timp pentru mine cat vreau, dar stiu ca daca vreau o relatie, va trebui sa renunt in cele din urma la asta. Desi nu-mi place in mod deosebit acest gand, l-as face sa functioneze pentru persoana potrivita.
- E infricosator sa crezi ca nu exista nici-o garantie ca voi gasi pe cineva. Intotdeauna ne linistim spunand ca exista cineva pentru toata lumea si este putin probabil sa ajungem singuri. Dar tot e posibil. Daca nu vreau sa ma multumesc si, de fapt, imi plac multe la a fi singura, cine spune ca voi gasi vreodata dragostea si voi incerca un angajament? Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, va trebui sa incep sa fac un efort la un moment dat si pur si simplu nu sunt inca acolo.