La nivel biochimic, indragostirea incepe in cortexul cerebral. Ulterior, trece in sistemul endocrin si apoi se transforma intr-un raspuns fiziologic si modificari chimice. Indiferent cat de mult o reprezentam in inimile noastre, iubirea este un proces cerebral. Hormonii, feromonii si neurotransmitatorii ne inunda neurobiologia si ne transforma chimic. Acest lucru genereaza o explozie de bunastare si sunt activate circuite de auto-recompensa.
Cum putem gestiona aceasta stare pentru a genera relatii sanatoase si nu relatii de dependenta?
Fazele iubirii
Potrivit psihoterapeutului Jed Diamond, dragostea este un proces in care trecem prin urmatoarele faze:
- Indragostirea : in aceasta prima faza predomina atractia si dorinta. Persoana iubita este idealizata, maximizand calitatile pozitive si minimizandu-le pe cele negative. Deoarece exista multe lucruri care nu sunt cunoscute despre celalalt, avem tendinta de a umple acele goluri cu ceea ce ne-am dori sa fie in mod ideal. Este faza de explorare emotionala si fizica.
- Angajament : lipsa de noutate reduce treptat pasiunea si euforia initiala si face loc unei noi faze de satisfactie mai senina. Incep cunoasterea reciproca si stabilitatea emotionala creste. Ce asteapta fiecare persoana de la cuplu este definit si conexiunea emotionala creste, deoarece membrii se pot relationa mai natural. Dorinta de a fi impreuna tot timpul dispare si face loc unei faze mai autonome (fiecare isi poate face treaba si apoi sa fie impreuna). Aceasta presupune crearea mai multor angajamente pe termen lung.
- Deziluzia : rutina si conflictele dau nastere acestei noi etape, care poate aparea brusc sau progresiv. Aceasta faza se caracterizeaza prin perceptia diferentelor si aparitia discutiilor. Partenerii se pot simti blocati sau blocati si se pot pune la indoiala viitorul relatiei, ceea ce poate duce la o despartire. Pentru a o evita, este esential sa intariti comunicarea si increderea, sa acceptati ca iubiti din alegere si nu din necesitate, sa lucrati la ingrijirea de sine si, de asemenea, sa aveti grija de ceilalti.
- Dragoste adevarata: odata ce diferentele sunt acceptate si impacate, se creeaza o schimbare de perspectiva, apropiind pozitiile. Afectiunea resimtita pentru celalalt este prioritara fata de problemele ego-ului, iar cunostintele, grija si sprijinul reciproc sunt aprofundate. Stabilitatea si securitatea sunt forjate in cuplu. In aceasta faza este esential sa promovam creativitatea, sa eviti monotonia si plictiseala, punand prioritate legatura.
- Transformare : cuplul a evoluat si se concentreaza pe gasirea proiectului lor comun. Se stabileste o conexiune profunda si intelegerea reciproca este cel mai important lucru. Scopurile sunt definite si se concentreaza pe cooperarea ca o echipa pentru a le atinge.
Aceste etape nu sunt inflexibile, asa ca daca nu exista o legatura comuna, puteti reveni la etapele anterioare.
Cum intervine chimia in dragoste
La nivel biochimic, indragostirea incepe in cortexul cerebral. Ulterior, trece in sistemul endocrin si apoi se transforma intr-un raspuns fiziologic si modificari chimice. Acestia sunt hormonii si neurotransmitatorii responsabili pentru aceste modificari:
- Noradrenalina (sau norepinefrina) : produce emotie si efuziune. Este ceea ce ne face sa simtim ca ne pierdem mintile cand ne indragostim. Mareste ritmul cardiac, creste tensiunea arteriala, mainile transpirate, inrosirea fetei… Ne dezactiveaza pofta de mancare si ne impiedica sa dormim.
- Dopamina : Cand este eliberata, genereaza o explozie de placere, deoarece este direct legata de sistemul de recompense. Ea genereaza „nevoia” de a fi cu celalalt. Cand nivelul sau scade, apare sindromul de sevraj (sau agatarea si obsesia fata de celalalt in cazul indragostirii).
- Feniletilamina : este neurotransmitatorul care face totul mai intens si ne face sa ne simtim mai motivati si mai optimisti. Apartine familiei amfetaminelor.
- Serotonina : este neurotransmitatorul fericirii. Actioneaza asupra emotiilor si dispozitiei. Ea genereaza bunastare, optimism, apropiere sociala si reduce disconfortul si furia. Nivelurile scazute de serotonina sunt legate de durerea inimii (tristete si obsesie). In acelasi mod, experientele si gandurile pozitive recurente cresc nivelul serotoninei, iar vorbirea despre lucruri ingrijoratoare, evenimente adverse sau furie frecventa reduce nivelul serotoninei.
- Oxitocina : este responsabila pentru formarea legaturilor emotionale. Este cunoscut sub numele de hormonul iubirii sau hormonul imbratisarii , deoarece este responsabil pentru generarea increderii. Nivelurile scazute de oxitocina sunt legate de gelozie.
Dragoste toxica
In acelasi mod in care drogurile genereaza toxicitate in organism, dragostea o poate genera si, de fapt, functionarea creierului de hooking este identica in ambele. Cand suntem intr-o relatie toxica, nivelurile de neurotransmitatori care anterior generasera placere sunt reduse si apare sindromul de sevraj.
Cativa indicatori ca suntem intr-o relatie de dependenta toxica sunt:
- Absenta unui partener genereaza angoasa si instabilitate.
- Tristete si nostalgie cand te gandesti la trecut.
- Gandirea la sfarsitul relatiei activeaza panica.
- Sentimente de vinovatie.
- Ganduri obsesive despre partenerul tau.
- Incapacitatea de a se bucura de prezent.
- Pentru a construi o legatura sanatoasa, ar trebui:
- Invata sa avem grija de noi si de partenerul nostru.
- Creati limite sanatoase.
- Acceptati-i pe ceilalti asa cum sunt, nu asa cum ne-am dori sa fie si nici nu incercati sa-i schimbati.
- Lucrati la empatie si comunicare.
- Dedicati timp de calitate si impartasiti proiecte comune.
Ce ar trebui sa stii…
- La nivel biochimic, indragostirea incepe in cortexul cerebral. Ulterior, trece in sistemul endocrin si apoi se transforma intr-un raspuns fiziologic si modificari chimice.
- Noradrenalina, dopamina, serotonina… sunt unii dintre hormonii si neurotransmitatorii responsabili de aceste modificari.
- Cand suntem intr-o relatie toxica, nivelurile de neurotransmitatori care anterior generasera placere sunt reduse si apare sindromul de sevraj.
