Sadismul sexual este o forma de parafilie sexuala in care comportamentele sadice sunt accentuate pana la punctul de a deveni daunatoare. Comportamentul sexual sadic moderat este o practica sexuala intalnita in randul adultilor consimtitori, este de obicei limitat in sfera, nu este daunator si nu indeplineste criteriile clinice pentru o tulburare parafilica. Cu toate acestea, devenirea sa patologica si coercitiva depinde de gradul de exprimare. De fapt, sadismul consta in a provoca suferinta fizica sau psihologica (de exemplu, umilire, teroare) altuia pentru a stimula excitarea sexuala si orgasmul.
Cand sadismul sexual implica angajarea in comportamente, fantezii sau impulsuri care provoaca suferinta semnificativa, tulburari semnificative de comportament sau vatamare altora, se numeste tulburare de sadism sexual. In special, pentru diagnosticarea tulburarii de sadism sexual este esential ca comportamentul sadic sa fie efectuat fata de o persoana neconsimtamant. Mai mult, trebuie precizat daca are loc intr-un mediu controlat (indivizi care traiesc in medii institutionale sau in alte medii in care posibilitatile de a se angaja intr-un comportament sexual sadic sunt limitate) si daca se afla in faza de remisie completa, adica individul are nu a implementat astfel de dorinte cu o persoana fara consimtamant si nu a existat nicio suferinta sau afectare semnificativa a functionarii in domeniile sociale, ocupationale sau in alte domenii importante ale vietii unui individ timp de cel putin 5 ani si intr-un mediu necontrolat. Se pot distinge diferite forme de sadism: sadism criminal, sadism pervers si sadism nevrotic.
Scopul prezentului studiu este de a oferi o revizuire sistematica a literaturii privind sadismul sexual coercitiv din ultimii trei ani. A fost efectuata o cautare calitativa sistematica a literaturii despre sadismul sexual in diverse baze de date, concentrandu-se ulterior atentia asupra a 25 de studii si articole publicate intr-o perioada de timp limitata la ultimii trei ani.
Majoritatea studiilor au evidentiat ca comportamentul sadic pare sa fie prezent in mod deosebit in contextul penal si in psihiatria criminalistica. Atunci cand este practicat cu parteneri neconsimtitori, sadismul sexual constituie o activitate criminala si, in general, continua pana cand persoana care efectueaza un comportament sadic este arestata; cu toate acestea, nu este sinonim cu abuzul sexual, ci un amestec complex de sex si putere asupra victimei. Mai exact, un studiu demonstreaza ca procentul de infractori sexuali de sex masculin diagnosticati cu sadism sexual a fost de 4,4%, dar trasatura este prezenta la un procent mult mai mare de persoane care au comis omucideri motivate sexual (Eher si colab., 2019).
Alte studii s-au concentrat insa pe o posibila analiza a etiologiei tulburarii sadice coercitive si a elementelor implicate, subliniind ca legatura dintre sadism si constrangerea sexuala nu poate fi atribuita unor cauze genetice sau exclusiv mediului familial. In plus, a fost evidentiata o corelatie semnificativa intre tulburarea sadica sexuala si tulburarea de personalitate antisociala si tulburarea de conduita (Baur et al., 2016).
Ceea ce reiese din studii este importanta sublinierii utilitatii indicatorilor comportamentali pentru evaluarea sadismului sexual in procedurile judiciare si in contexte criminalistice, pentru a prezice un posibil comportament sadic infractional. In acest caz, evaluarea a fost efectuata utilizand Scala Sadismului Sexual (Yoon et al., 2019) si Centrul de Tratament Massachusetts (MTC; Longpre si colab., 2019). Ultimul instrument s-a bazat pe date de arhiva de la 486 de infractori sexuali adulti de sex masculin care au fost evaluati intr-o institutie de corectie din Massachusetts intre 1959 si 1984 si au evaluat diferite aspecte ale comportamentului la locul crimei. Acesti indicatori sustin, in termeni clinici, o structura dimensionala a sadismului sexual care nu exclude utilizarea etichetelor si a pragurilor diagnostice, ci mai degraba il defineste ca un continuum care include diferite manifestari comportamentale.
Printre tratamentele cele mai propuse pacientilor sadici se numara psihoterapia psihodinamica, (chiar daca nu este intotdeauna eficienta) al carei obiectiv nu este eliminarea parafiliei, ci modificarea relatiilor de obiect (adica relatiile stabilite in timpul dezvoltarii cu oamenii sau lucrurile din mediul extern). care sunt semnificative la nivel afectiv), functionarea eului si integrarea comportamentului pervers cu restul personalitatii. Alte tratamente se bazeaza pe psihoterapie cognitiv-comportamentala si interventii multidisciplinare care includ in unele cazuri si prescrierea de medicamente psihotrope, precum psihotropele serotoninergice si antiandrogenii care contracareaza nivelurile ridicate de testosteron la pacienti.
O limitare a acestei revizuiri este ca aproape toate studiile au implicat participanti sau autori barbati si, deoarece exista cazuri de femei sadice sexuale, sunt necesare cercetari suplimentare pe acest subiect. In plus, optiunile de tratament pentru indivizi mai patologici ar putea fi explorate in continuare.
